Rapp-ul....ORIGINE

gangsta_me · Administrator Data inscrierii: 08/Sep/2007 Mesaje: 32

Rap-ul este un produs al tinerilor de colorație din ghetto-uri, vocea unei generaþii neliniºtite, care a refuzat sã tacã în faþa sãrãciei ºi a discriminãrii. Fenomen muzical local într-o primã fazã, dar cu puternice semnificaþii sociale ºi politice, apãrut în zona New York-ului, s-a rãspândit în câþiva ani în Europa, Asia ºi Africa ºi a prins contururi noi odatã cu trecerea timpului ºi cu schimbarea concepþiilor ºi tendinþelor din muzicã ºi societate.

Cuprins:
Înþelesurile termenului rap
Originile rap-ului
Cine a creat rapp-ul?
Rap ºi politicã: anii \'80
East Coast vs. West Coast
Anii \'90: sound nou ºi triumf la scarã internaþionalã
Anii 2000: tentaþia luxului

Înþelesurile termenului rap

În anii \'60, rap-ul constituia un set de scuze pe care un cântãreþ îl oferea publicului pentru a nu-l decepþiona în deosebite situaþii neaºteptate. În anii \'70, rap-ul era reprezentat de acele cuvinte rostite în rime, pe care le folosea cineva ca sã-ºi convingã bărbatul de conversaþie.
În perioada cristalizãrii sale ca subculturã, rap-ul a înseamnat spunerea rapidã ºi rimatã a unor cuvinte, pe un fond muzical apropiat ca ritm, unul dintre cele patru elemente ale hip-hop-ului, alãturi de DJ-ing, arta graffiti ºi breakdance. Rap-ul a reunit o parte dintre cele mai complicate chestiuni sociale, culturale ºi politice ale societãþii americane ºi a constituit unul dintre factorii care au redefinit limbajul ºi discursul politic al comunitãþii urbane de culoare, ca ºi al comunitãþilor africane marginalizate, din întreaga lume.
Astãzi, rap-ul este ºi mai mult: una dintre cele mai de succes forme de muzicã , un instrument de comunicare ºi de influenþã în acelaºi timp.

Originile rap-ului

În general, se considerã cã rap-ul este un fenomen de sorginte americanã. Originile sale se leagã însã foarte mult ºi de Africa ºi de tradiþiile strãvechi ale acesteia. Spre exemplu, obiceiul de a vorbi în rime ºi credinþa oamenilor în eficacitatea magicã a cuvintelor se regãsesc în conceptul african Nommo. Populaþia africanã credea cã vorbele au putere asupra tuturor lucrurilor ºi, de asemenea, considereau cã nici un leac sau medicament nu ar putea fi administrat fãrã a fi însoþit de cuvinte.

DESPRE MUZICA RAPP

Ca formã muzicalã, rap-ul a apãrut în rândul tineretului de culoare din Bronxul de Sud, New York, la mijlocul anilor 70. Iniþial, se numea MC-ing sau DJ-ing, dat fiind faptul cã aceia care întreþineau de la platane atmosfera la petrecerile de innegriti erau cei care astãzi sunt consideraþi creatorii rap-ului. Mai mult, capacitatea de a face rime era considerantã un semn al inteligenþei ºi al succesului. Prin aptitudinea de a potrivi cuvintele care rimau cel mai bine, rapper-ii îºi arãtau superioritatea în faþa celorlalþi.
Originile rap-ului pot fi gãsite ºi ceva mai în urmã, în anii \'60, când poeþi ca de exemplu Gil Scott-Heron ºi Watts Prophets îºi recitau versurile marcate de radicalism politic pe ritmuri de jazz sau funk

Cine a realizat rapp-ul?

În privinþa nominalizãrii unor creatori ai rap-ului, existã nenumãrate variante: Pete DJ Jones, Kool DJ Herc, DJ Hollywood, Eddie Cheeba, Grand Master Flash, Afrika Bambaataa, Kurtis Blow, The Sugarhill Gang. E greu de spus care ar putea fi varianta cea mai apropiatã de realitate. Cert este cã toate aceste nume se leagã între ele ca piesele unui puzzle. Pe mãsurã ce potrivim elementele componente, putem sã ne explicãm rãdãcinile ºi evoluþia fenomenului.
Mai întâi, au fost petrecerile ºi ritmul... În primii ani ai deceniului al ºaselea, au început sã se facã petreceri spontane pe strãzi, gãzduite de DJ ºi MC cu platane ºi microfoane. De cele mai multe ori, sursa de curent pentru aceste sisteme de sunet o constituiau cei mai apropiaþi stâlpi de luminã. Petrecerile astfel stârnite þineau pânã în zori ºi aveau aspectul unor mici concerte gratis, în aer liber.

Bazate pe \"beat-uri\" ºi \"break-uri\', stilurile diferite de a pune muzicã ale MC-ilor acestor ani i-a împãrþit pe tinerii în douã tabere: Disco ºi B-Boys. Pete DJ Jones a fost, probabil, primul care a reuºit sã mobilizeze mulþimile la petreceri, þinându-le pânã târziu prin cuvinte încurajatoare ºi ritmuri de disco ºi funky. Cel mai bine vãzut DJ la începutul anilor \'70, acesta ºi-a gãsit un concurent redutabil în Kool DJ Herc, un jamaican mutat în Bronx în 1967, care a devenit, de altfel, în scurt timp, cel mai apreciat artist din mijlocul strãzii. Pentru petrecerile spontane ºi stilul ghetto pe care l-a adoptat, Kool Herc era extrem de apreciat de puºtii din Bronx ºi Harlem. De aici ºi conceptul de B-Boy, pe care l-a avansat: B-Boy însemna beat boy, break boy, Bronx boy-cel care îndrãgea ritmul impus de Kool Herc. Mulþimile de B-Boy erau distincte faþã de cele care se adunau la petrecerile gãzduite de Pete DJ Jones, în mare parte formate din oameni de culoare din clasa de mijloc, adeseori ºi de vârstã medie. La petrecerile lui Herc suflul era mai tânãr, nu era necesarã o anumitã vestimentaþie, iar felul în care se dansa ºi se vorbea era altfel. ªi playlist-ul lui Herc era complex, acoperind deopotrivã R&B-ul, muzica soul, disco ºi funk-ul, dar atitudinea era mai libertinã ºi cuvintele care întrerupeau piesele contau mai mult pentru cei veniþi sã-ºi petreacã timpul împreunã.

Petrecerile au evoluat ºi DJ-ii au început sã acorde ºi mai multã atenþie cuvântului, încercând sã foloseascã rime ºi sã manipuleze, implicit, discurile într-un alt mod. Tehnicile de cuttin\' ºi scratchin\' au fost Grand Master Flash (Joseph Saddler); el a fost întâiul care a mixat câte introduse de douã înregistrãri deodatãºi care a remarcat efectele pe care le poate avea asupra ritmului ºi atmosferei atingerea succesivã a mai multor pãrþi ale disculuicu care lucra. Tot el a fost acela care a introdus comentarii sociale în versurile sale ºi care ºi-a câºtigat renumele datoritã rapiditãþii cu care lucra la platane.

Alþi DJ (Grand Wizard Theodore, DJ Hollywood, Afrika Bambaataae, Melle Mel, DJ Breakout) au intrat în competiþie cu aceºtia, ºi-au adjudecat fani ºi teritorii ºi au dat naºtere, astfel, unei noi forme de culturã, una pasionalã ºi rãzvrãtitã, în care tinerii afro-americani s-au regãsit ºi au descoperit probabilitatea de a se exprima liber. Cuvintele, spuse cu iuþealã peste muzicã, sunau adeseoari a toast-uri, a urãri sau scurte istorisiri, uneori militante, alteori violente sau misogine. Bãrbaþii rapperi vorbeau ºi cântau cel mai adesea despre mândria de a fi negru, despre rasism ºi brutalitatea poliþiei. Soțiile condamnau atitudinea anti-feministã a altor rapper-i, ca ºi alte aspecte negative ale comunitãþilor în care trãiau. Cu toþii erau legaþi printr-un limbaj propriu stilizat ºi prin plãcerea de a vorbi prin prisma experienþelor personale, a ceea ce vedeau ºi auzeau zi de zi.

Rapul nu a mai însemnat, de aici încolo, simpla extragere a beat-urilor ºi a melodiilor din piesele cunoscute. Mixarea lor într-o nouã formã presupunea ºi adãugarea de versuri cu semnificaþii complexe, nu doar pentru cei care trãiau în ghetto-uri. Anul 1979 a marcat ºi primul succes rap de top-chart; \"Rapper\'s Delight\", creaþie a celor de la Sugar Hill Gang, nu era neapãrat cea mai bunã producþie rap la momentul respectiv, dar arãta, pentru prima oarã, posibilitãþile de afirmare a rap-ului la scarã naþionalã.

Rap ºi politicã:anii \'80

Începând cu anii \'80, rap-ul a suferit o înșiruire de transformãri. Una dintre ele a fost comercializarea. Petrecerile în stradã nu mai aveau loc dacã artiºtii nu erau plãtiþi. Câteva mici studiouri dominau piaþa, unele erau chiar deþinute de negri. Desigur, pentru a înregistra la case de producþie mari, rapp-erii erau nevoiþi sã plãteascã sume mari de bani, iar contractele îi dezavantajau categoric. Odatã însã dovedit succesul genului, atât marile companii, cât ºi rapp-erii, au început sã se implice cu mai mult interes. Rapp-erii au devenit eroi, eșantioane ale strãzii, care au compus comportamente ºi au dezvoltat tendinþe. Descoperind imensa atenþie care li se acorda, ei au început sã creadã cã pot face mai multe ºi pentru binele comunitãþilor din care proveneau. De aici ºi revolta împotriva clasei politice, tot mai acerbã odatã cu apariþia pe piaþã a unor artiºti cum ar fi Run-DMC(care au primit primul disc de aur pentru un album rap în 1984), Stetsasonic, P-Dog sau Public Enemy- grupul cel mai activ ºi mai deranjant pentru clasa politicã americanã.

Furia care a acompaniat primele valuri de rap nu a fost lipsitã de baze reale. Unul din elementele esenþiale în evoluþia rap-ului l-au constituit schimbãrile apãrute în mijlocul societãþii americane în anii \'80. La începutul decadei, candidatul de dreapta Ronald Reagan a fost ales preºedinte ºi a ajuns sã conducã þara pentru câþiva ani. Odatã cu aceastã schimbare, muncitorii au avut de-a face cu numeroase dezamãgiri, ºi, în plus, câºtigurile obþinute în 1960 de luptãtorii pentru drepturi civile au început sã fie tot mai acerb atacate. Pentru afro-americani ºi alte minoritãþi asuprite s-au micºorat posibilitãþile de a obþine o casã, o slujbã bunã sau de a urma o ºcoalã serioasã. Poliþiºtii au devenit mai brutali ºi mai rasiºti. Opresiunea, vânarea ºi gãsirea de þapi îspãºitori în rândul tineretului de alură a început sã se manifeste tot mai puternic.
Anii \'80 au constituit, de asemenea, o perioadã de avânt pentru miºcãrile de eliberare naþionalã din America Centralã, Africa de Sud ºi Caraibe. Miºcarea anti-rasistã din Africa de Sud a impresionat milioane de oameni ºi i-a fãcut pe mulþi afro-americani sã-ºi identifice idealurile cu cele ale sud-africanilor. Insultaþi de susþinerea pe care Reagan a acordat-o apartheid-ului, au încercat diferite modalitãþi de a-ºi exprima nemulþumirea. Una dintre acestea a fost rap-ul, iar puterea sa crescândã în timp nu poate fi ignoratã. Sã luãm numai un modest exemplu: albumul rapper-ului Ice T \"Cop Killer\" a determinat asemenea reacþii asupra poliþiºtilor americani, încât o succesiune de magazine l-au scos de pe rafturi de teama violenþelor, iar compania de înregistrãri a luat decizia de a anula contractul cu artistul. Cazul nu este, desigur, unic în istoria rap-ului.

Vâlva produsã de rap a depãºit cadrele produse de rock n\'roll în anii \'50 ºi punk în anii \'70. Rapper-ii nu s-au ferit sã spunã în rime tot ceea ce îºi doreau. Paris, cunoscut ºi ca P-Dog, propunea, în piesa \"Bush Killer\", scrisã neîntârziat dupã Rãzboiul din Golf, asasinarea preºedintelui. P-Dog susþinea cã afro-americanii nu ar trebui sã lupte în Golf deoarece nici un irakian nu ne-a numit vreodatã nigger. Dr. Dre, cu al sãu \"Day the Niggers Took Over\" sugera tăria de nestãvilit a negrilor, iar \"Crips and Bloods on the same squad\" îi îndemna la luptã ºi unitate. Public Enemy s-au remarcat cel mai bine prin albumele lor cu tentã politicã. Pe \"Louder than a Bomb\", un album marcat de mânie, patimã ºi mândrie, Chuck D, liderul grupului, scria: Casele de discuri sprijinã gangsta rap-ul mai mult decât rap-ul care militeazã pentru acþiune. De ce se întâmplã aceasta? Pentru cã le e fricã de faptul cã tinerii de nuanță ar putea descoperi faptele care se petrec.

East Coast vs. West Coast

Într-adevãr, sfârºitul anilor \'80 ºi începutul anilor \'90 au arãtat o orientare a rap-ului spre misoginism ºi cultul violenþei. Rap-ul se rãspândeºte pe tot teritoriul Statelor Unite, iar supremaþia new-york-ezilor se încheie brusc în 1992, când fostul penis N.W.A.(Niggas With Attitude)-Dr. Dre, fondeazã casa de discuri Death Row ºi iese pe piaþã cu propriul album solo \"The Chronic\". Este urmat, la scurt timp, de fostul coleg, Ice Cube ºi de prietenul Snoop Doggy Dogg. Cu toþii au reuºit sã-ºi atragã popularitatea prin atitudinea gangsta ºi cu producþiile G-Funk, care apelau la sintetizatoare ºi bass-uri oscilante ºi fãceau rimele mai uºor de potrivit.

Aºa a început ºi aºa-zisa disputã West Coast/East Coast, care, odatã amplificatã de dragul publicitãþii, a ajuns sã reprezintă una dintre cele mai violente perioade din era rap-ului. Tupac Shakur, cel mai bine vândut artist rap din lume, cu ale sale istorisiri despre crimele din stradã, ºi Notorius B.I.G. , cu scenele de sex, droguri ºi violenþã invocate, au fost cei mai valoroºi artiºti rap ai perioadei, dar ºi cei care ºi-au sfârºit vieþile tocmai din pricina disputelor pe care le-au creat în jurul lor. Datoritã tragicelor pierderi, vechile animozitãþi între coasta de est ºi cea de vest au început sã fie blamate nu numai în rândul criticilor rapperr-ilor, ci ºi în mijlocul artiºtilor de gen.
Câþiva rapperi au încercat sã arate cã rap-ul nu e imoral ºi nu încalcã valorile tradiþionale: Kurtis Blow a iniþiat o campanie de prevenire a consumului de alcool la adolescenþi, Run DMC i-a sfãtuit pe tineri sã se fereascã de droguri, Puff Daddy a condamnat violenþa în nenumãrate rânduri ºi a fãcut donaþii unor asociaþii caritabile.

Anii \'90: sound nou ºi triumf la scarã internaþionalã

De la mijlocul anilor \'90, mutaþia spre comercial a devenit evidentã. Temele pe care le aborda rap-ul erau în continuare diverse, dar versurile nu mai aveau în centru minidramele cauzate de arme. Stiluri identificate ca de pe coasta de est sau de pe coasta de vest au încorporat ºi alte stiluri de muzicã specifice populaþiei de culoare: influenþe africane, dar ºi jazz, pop ºi R&B. Wu-Tang Clan-ul s-au fãcut remarcaþi prin versurile încurcate, nãucitoare, Busta Rhymes a încercat sã uimeascã prin atitudinea de pungaº, Jay-Z s-a dovedit mai creativ prin jam-urile elaborate. Beastie Boys, un trio de puºtanii albi, a început sã mixeze rap-ul cu acordurile de punk ºi metal pe care le ºtiau ºi au avut ca rezultat un \"cel mai bine vândut album rap\"- \"Licence To Ill\'. Run DMC au fãcut senzaþie, apelând la beat-uri joase ºi dominante ºi la acorduri de rock, înregistrând un succes de neimaginat pentru acea perioadã prin colaborarea cu Aerosmith, la \"Walk This Way\".

Datoritã popularitãþii de care se bucurau influenþele soul ºi rock în rap, s-au remarcat ºi Bobby Brown ºi Vanilla Ice, pe de o parte, sau rockerii G.Love ºi Beck, pe de alta. MC Hammer a îndrepatat rap-ul spre pop, De La Soul i-au imprimat un ritm mai cald, mai paºnic, odatã cu \"Three Feet High and Rising\", iar The Fugees au câºtigat o popularitatemasivã datoritã amestecului de rap ºi soul preferat. Cântãreþe precum Queen Latifah, Salt \'N\' Pepa ºi MC Lyte au muncit din greu pentru a deschide uºile prietenelor în rap, iar rolul le-a fost preluat de Missy Elliot ºi ale sale albume de sassy rap condimentate cu r\'n\'b.

Albii, care au blamat ani în ºir stilul, considerându-l violent, dur, monoton, lipsit de liiniile melodice ºi valorile tradiþionale, s-au transformat treptat concepþia, devenind chiar fani ai genului. În plus, Grammy-urile au inclus, începând cu anul 1989, o secþiune destinatã rapului, iar canalul muzical MTV, care refuzase iniþial sã difuzeze piese rap, a lansat, în acelaºi an, show-ul \"Yo MTV\", show care se difuzeazã ºi astãzi. Nu putem omite faptul cã o serie de companii internaþionale ca de pildă Pepsi, Coca-Cola ºi McDonald\'s nu se mai feresc sã rupã imagini din viaþa rapp-erilor ºi folosesc fragmente muzicale rap pentru a-ºi face reclamã. De asemenea, filmele nu ezitã sã se foloseascã de piese de gen pentru coloanele sonore.

Anii 2000: tentaþia luxului

Sean \"Puff Daddy\" Combs a fost unul dintre primii care au dorit sã arate o faþã opulentã a rap-ului ºi a îndrãznit sã-ºi creeze propriul imperiu rap: \"Bad Boy Record\". ªi artiste ca Lil\'Kim sau Foxy Brown s-au îndepãrtat de porțiunea realã pe care o exprima rap-ul ºi au plasat genul într-o zonã a luxului, a strãlucirii ºi extravaganþei. Ja Rule ºi 50 Cent au cântat despre droguri, femei ºi banii pe care îi învârt, iar albumele lor au ajuns sã fie multi-premiate cu platinã.

Rapp-erii nu mai vin acum din ghetto-uri; se mândresc cu maºini scumpe ºi diamante, au haine create de cei mai importanþi designeri ai lumii, iar ºampania curge în valuri la petrecerile pe care le organizeazã. Casele de producþie câºtigã enorm, iar publicul este pregãtit sã accepte tot mai uºor noi artiºti, fie ei ºi albi. Ironie a sorþii de altfel, cel mai mare star rap al momentului este chiar un alb. Eminem, alias \"Marshall Mathers\", a atras deopotrivã nenumãrate controverse ºi adulaþie peste mãsurã. Nu mai existã nici o îndoialã în privinþa capacitãþii lui de a cânta un rap de calitate ºi este suficient sã ne uitãm la succesul sãu pentru a înþelege ce a rãmas la fel ºi ce s-a schimbat în industria rap-ului, în toþi aceºti ani. Rap-ul, altãdatã popular numai printre negrii din New York, Washington ºi Philadelphia, a devenit una dintre cele mai proaspete ºi mai vii forme de muzicã, pentru întregul Glob.
_________________
Rapp-ul....ORIGINE Rapp-ul....ORIGINE